Haideți să vorbim puțin despre capitalism și dispariția insectelor. În Germania au dispărut peste 75% din insecte în ultimii 25 de ani. În jungla din întreaga lume se mai găsesc doar 2% din insectele care se puteau găsi acum 25 de ani. La ce bune insectele oricum? Acum avem oameni care polenizează manual. Pe lângă asta, curând nu vom mai avea nevoie de spray de țânțari.

Haideți să vorbim și despre capitalism în relație cu fertilitatea solului – fertilitate afectată de așa-zisa „Green Evolution” (Evoluția Verde) care implică agricultura în masă. Agricultură în urma căreia peste 40% din solul global s-a transformat într-un pământ fără viață, lipsit de minerale. Poate mai bine „Green Devolution”? La ce bun solul oricum? O să ne rezolve Elon Musk colonizarea altei planete și ne continuăm dezvoltarea acolo.

O altă relație frumoasă a capitalismului este cea cu oceanele. Aproximativ 85% din stocul de pește din întreaga lume este în colaps. La ce bună viața marină oricum? Numai bine, în aproximativ 30 de ani ar trebui să avem oceanul numai pentru noi. Oricum nouă nu ne prea place peștele.

În general, exemplele amintite mai sus ar putea fi asociate cu schimbarea climatică și nicidecum cu (,) capitalismul. Totuși, e important să ne uitam mai departe de atat și să identificăm adevarata sursă care duce la schimbarea climatică. Capitalismul în sine nu a fost nociv în începuturile lui. Problema capitalismului a apărut după câteva generații. El se concentrează pe o expansiune și o dezvoltare constantă ținând cont de cel mai folosit și preaslăvit indice la nivel mondial – PIB. Problema apare atunci când capitalismul se concentrează pe o continuă dezvoltare, fară a ține cont dacă dezvoltarea unui anumit sector/domeniu/lucru este cu adevarat necesară. Haideți să facem o paralelă într-un domeniu mai usor de inteles – corpul uman. În mod normal, celulele se multiplică și creează celule noi în funcție de nevoia corpului, atunci când celulele îmbătrânesc sau sunt lezate. Ce s-ar întampla dacă aceste celule s-ar multiplica continuu? Ei bine, ar duce la dezvoltarea cancerului, care e reprezentat prin multiplicarea necontrolată a celulelor. Reflectați acum din nou asupra capitalismului. 

La nivel mondial, țările dezvoltate își setează un obiectiv anual de creștere a PIB-ului cu 3%. Ce înseamnă asta? Înseamnă că atât economia acelei tari, cât și mărimea pieței, vor trebui să se dubleze o dată la fiecare 23 de ani pentru a nu intra într-un declin economic. Într-o societate încurajată să producă și să consume tot mai mult pentru a sprijini creșterea PIB-ului, este inevitabil că va crește și poluarea mediului, va crește cantitatea deșeurilor și a risipei în general.

1. Filosofia capitalismului

Să incepem cu „marele Decartes”, cel care a secționat un câine în fața unei mulțimi de oameni pentru a demonstra că ceea ce văd ei este doar o iluzie. Câinele, considerat un obiect, nu avea cum să sufere de fapt. Prin „gândesc deci exist”, el considera că spiritul omului este singurul lucru important.

Decartes era de părere că natura este unealta omului pentru prosperitate, la fel cum și corpul este o unealtă pentru mintea omului. Ideea de eficiență și-a stabilit bazele prin această filosofie – orice înconjoară omul servește ca o simplă unealtă pentru a-i spori eficiența, fără niciun alt rol de sine stătător. Nu departe de el a fost și religia, care promova ideea de dualism, separându-ne pe noi, ființe superioare, de restul viețuitoarelor. Oamenii și mediul înconjurător nu sunt prezentați pe picior de egalitate – omul este ultima și cea mai perfectă creație a lui Dumnezeu, spre deosebire de restul elementelor din natură. Astfel, religia a dat un imbold oamenilor în a crede că sunt îndreptățiți să se folosească de tot ce îi înconjoară după bunul plan, fără niciun pic de responsabilitate în ceea ce privește posibilele consecințe. Cum doar sufletul este cel care contează, putem liniștiți să distrugem tot ce ne înconjoară. Nimic altceva nu are suflet oricum, așa că avem cale liberă spre rai, nu?

Acum că știm care a fost filosofia din spatele capitalismului, întrebarea e: „Care este esența lui și cum se transpune în practică?”. „Capitalismul nu este atât de rău ținând cont de faptul că el presupune vânzarea și producerea de bunuri.” Greșit – capitalismul zilelor noastre nu presupune acest lucru. El presupune vânzarea și producerea de bunuri pentru creșterea profitului. Principiul este total diferit față de ceea ce făcea umanitatea înainte de apariția lui, atunci când bunurile erau produse și vândute/schimbate pentru satisfacerea unor nevoi precise. Industrializarea a fost unul dintre cei mai importanți factori care au contribuit la dezvoltarea capitalismului – și vice-versa. Văzând expansiunea industrializării, Decartes ar fi fost extrem de fericit în zilele noastre pentru că într-adevăr transformă ființele în obiecte.

2. E ok, o să ne salveze tehnologia și se va găsi o cale să scăpăm de deșeurile create.

Nu. Resursele nu scad iar deșeurile nu cresc din cauza lipsei eficienței sau a dezvoltării tehnologice,  ci din cauza progresului acestora. Eficiența ne dă ocazia să folosim mai mult din natură și nu mai puțin. Dacă muncitorii unei companii își vor termina treaba în 4 ore în loc de 8, ei vor mai continua să muncească încă 4 ore, dublând producția în urma evoluției tehnologice și eficientizării.

Nici faptul că îți sortezi gunoiul nu va ajuta – deși este bine să continui și astfel de lucruri. Problema cu care ne confruntăm este creșterea nejustificată, nicidecum lipsa acțiunilor din partea oamenilor de rând. Tot mai mulți oameni reciclează, însă procentul materialelor reciclate a scăzut din cauza creșterii cantității produse. În 2018 la nivel global 9,1% din materiale au fost reciclate. În 2019 doar 8,6%. Așadar, problema nu este dacă avem o tehnologie care să ne scape de deșeuri – problema este creșterea producției pe orice domeniu. Chiar dacă am avea o tehnologie care să recicleze 100% din deșeuri nu ar fi suficient. Problema este apetitul disproporționat al oamenilor spre orice se poate consuma – aici trebuie să ne concentrăm.

3. Importanța PIB-ului

De ce am fost ironic asupra PIB-ului in partea de mai sus? Pentru că însuși „inventatorul” noțiunii de PIB a avertizat că această noțiune nu trebui folosită pentru a stabili cat de bun este nivelul de trai dintr-o anumita țară deoarece sunt multe variabile de care PIB-ul nu ține cont. Nu a fost ascultat – e mult prea accesibil pentru a nu-l folosi. Astăzi, PIB-ul e o unealtă care măsoară nu doar forța economică ci și cea militară – cele mai de preț lucruri ale Americii.

Problema cu ineficiența PIB-ului stă cam așa: Dacă tai toți copacii din țară pentru a produce lemn PIB-ul va crește. Dacă asta cauzează poluare iar tot mai mulți oameni ajung să plătească pentru spitalizare – ghici ce? PIB-ul va crește. Așadar, PIB-ul nu măsoară în realitate nivelul de trai al locuitorilor țării, nu ține cont de fericirea și valorile intrinseci ale oamenilor. Care ar fi alternativa? GPI-ul ar fi un bun punct de plecare (Indicator de progres autentic) – care măsoară impactul PIB-ului asupra mediului înconjurător și asupra societății.

Dacă PIB-ul ar fi soluția atunci Statele Unite chiar ar fi cel mai bun loc în care am putea trăi – dar nu este. Spre exemplu, speranța de viață în State este de 78 de ani. Japonia are o speranță de viață de 84 de ani deși PIB-ul pe cap de locuitor este cu 35% mai mic față de cel al americanilor. Costa Rica este un alt exemplu – PIB-ul pe cap de locuitor este cu 80% mai mic față de cel al Statelor Unite, dar are o speranță de viață de 80 de ani. Ce a făcut diferența? Cea mai importantă investiție este investiția în domenii publice – toate țările amintite au investit în domenii publice de calitate în ceea ce privește sănătatea și/ sau educația.

Ar fi nevoie de doar $14,000 PIB pe cap de locuitor pentru a rezolva toate nevoile oamenilor; o nimica toată în condițiile în care America se folosește de o sumă de 5 ori mai mare. Suma la nivel mondial e de aproximativ $17,000 PIB pe cap de locuitor – problema e distribuția acestui venit.

4. Soluții

1. Oprirea obsolescenței planificate – „Nu-ți mai face față Iphone-ul după ultimul update? Ce păcat…Totuși, cu numai $2,000 de dolari îți poți cumpăra unul nou în cazul în care ne aduci nouă telefonul vechi”. Sper că nici nu trebuie să dezvolt ce e greșit în astfel de abordare. Telefonul tău nu ar trebui construit în așa fel încât să țină doar până la lansarea următorului model. Mai multe detalii interesante despre acest subiect puteți găsi aici sau în cartea Obsolescența Plănuită.
2. Oricât de utopic pare, o altă soluție este interzicerea tehnicilor de publicitate. Americanii cumpără de 5 ori mai multe haine decât cumpărau în 1980. Îmi e greu să cred că, din 5 membri ai unei familii, 4 mergeau dezbrăcați pe stradă acum 40 de ani. De cate ori nu ai cumpărat o bluză nouă nu pentru că ai avea nevoie de ea, dar pentru că ai văzut-o într-o reclamă? Scumpă nu era oricum, așa că de ce nu?
3. Impunerea unor limite asupra resurselor folosite – ar merge mână în mână cu primul punct menționat. Aici se încadrează și mâncarea irosită, unde peste 50% din mâncarea la nivel mondial este aruncată. În țările dezvoltate este aruncată din cauza faptului că standardele cosmetice sunt foarte ridicate și termenele de valabilitate sunt mult prea scurte. Pe de altă parte, în țările nedezvoltate cauza principală e transportul (bunurile alterându-se înainte de a ajunge pe piață).
4. Scurtarea săptămânii de lucru – haha. Nici o șansă, nu? – economia trebuie să meargă. Pe lângă asta „Ce să facă oamenii cu atât de mult timp liber? Le oferă prea mult timp oamenilor să gândească și să se dezvolte pe alte planuri – nu avem nevoie de așa ceva.” Și cu toate astea, pandemia ne-a arătat că multe se pot schimba în dinamica muncii (cel puțin temporar) – de la spațiul de lucru (birou sau. acasă), până la orele de muncă. Ce ar fi să continuam în direcția asta?
5. Reducerea inegalității și dezvoltarea domeniilor publice. După cum spuneam, dacă banii ar fi alocați unde trebuie și cheltuiți pe domenii publice, atunci calitatea vieții ar crește pentru toată lumea (de ce am vrea să crească consumul?).

5. Concluzii

Cred că percepția și valorile care ne sunt setate de o lume capitalistă sunt fundamental greșite. Consecințele sunt vizibile cu ochiul liber, iar recenta pandemie ar trebui să fie încă un semnal de alarmă. Nu este vina chinezilor aici, este vina unei populatii globale care a intervenit mult prea mult în ecosistemele înconjurătoare și a dus la un dezechilibru natural. Poate că ar trebui să ne îndepărtăm de la ideea de dualism și să nu mai trăim cu impresia că noi dirijam tot ceea ce se întâmplă în lume. Am trebui să ne concentrăm atenția mai mult asupra animismului. 80% din diversitatea vieții planetare se află în locuri unde trăiesc indigenii, așa că sunt sigur că fac ceva bine – protejează mediul și trăiesc în comuniune cu el. E nevoie de 66 de ani pentru a recupera 90% dintr-o pădure în condiții total naturale. Tot ce trebuie sa facem e să o lăsăm în pace.

Link către carte mai jos (disponibilă numai în engleză) + către un video excelent produs de Moise de la Zaiafet despre Less is More (în romană):

• Amazon – Less is More: How Degrowth Will Save the World
• Carturesti – https://carturesti.ro/carte/less-is-more-692918220
• Site-ul autorului – https://www.jasonhickel.org/less-is-more
• Zaiafet – https://www.youtube.com/watch?v=egsh-hO1uTg

A, și în cazul în care vreți o perspectivă pozitivă asupra lumii, las aici link la blogul anterior.